Subiectul 5 Poziționare

Poziționarea reflectă procesul de promovare a unei organizații-brand și/ sau produse-servicii către grupurile țintă, în moduri care sunt cele mai atrăgătoare pentru grupurile țintă menționate. Poziționarea își propune să diferențieze organizația și produsele sale de concurenții săi și să le prezinte ca fiind cea mai bună alegere posibilă pentru grupurile țintă. În consecință, în procesul de poziționare o organizație trebuie să analizeze și să compare:

  • interesul grupurilor țintă;
  • ce oferă competiția;
  • care sunt atributele, produsele sau serviciile diferențiate ale organizației, ce valoare creează și cum corespunde acest lucru cu interesele și valorile proprii ale grupurilor țintă.

Pe baza acestei analize, o organizație își poate poziționa și comunica brandul, produsele și serviciile fie într-un mod pozitiv (ce face sau este organizația/ produsul) fie negative (ceea ce organizația/ produsul nu face sau nu este). Poziționarea reușită este greu de realizat, dar poziționarea trebuie evaluată continuu și, eventual, revizuită, în urma schimbărilor și fluctuațiilor pieței.

Unele strategii de poziționare utilizate în sectorul cultural sunt (Kotler & Scheff, 1997: 117-118):

  • Poziționarea pe caracteristici specifice ale produsului: de ex. a prezenta opereta vieneză, sculpturile Parthenonului, templul Pergamon, Mona Lisa etc.
  • Poziționarea asupra beneficiilor, soluției problemei sau nevoilor: de ex. experiența pe care o primește publicul participând la un muzeu sau la arte
  • Poziționarea ca numărul unu: de ex. „cel mai vechi”, „cel mai minunat”, „cel mai faimos”, „cel mai mare”, etc.

Sursa: Kyle Head, www.unsplash.com

cubesproject